Când trebuie să-ţi întorci lumea cu capul în jos: arcana Spânzuratul
Arcana Majoră a 12-a a Tarotului, Spânzuratul, este una din cele mai misterioase cărţi ale tarotului; aparent simplă, dar în realitate foarte complexă; atrage, dar de asemenea, tulbură şi bulversează. Se contrazice pe sine în nenumărate moduri. Cartea „Spânzuratul” este tulburătoare, deoarece ea simbolizează acţiunea paradoxului în vieţile noastre. Un paradox este ceva care apare contradictoriu, dar totuşi adevărat. Cartea aceasta ne prezintă adevăruri, dar ele sunt bine ascunse în contradicţiile ei. Principala lecţie a cărţii este paradoxul că putem câştiga prin abandonare, renunţare, ceea ce nu putem obţine prin implicare şi voinţă direcţionată.
Cartea prezintă un tânăr, spânzurat de un picior, cu capul în jos, de un eşafod în forma literei T (o cruce Tau). Tibia piciorului stâng este încrucişată în spatele piciorului drept, alcătuind o altă cruce, răsturnată, iar braţele îi sunt legate la spate. O aură de lumină, un nimb de raze străluceşte în jurul capului său, iar din eşafod cresc frunze verzi. Unii tarologi caracterizează această arcană ca fiind pasivă şi negativă. De acord întru-totul cu primul epitet, dar în ceea ce priveşte al doilea, lucrurile nu stau mereu aşa.
Negativă este numai când vrem să acţionăm, să ne implicăm cu orice preţ. Negativă este atunci când nu eşti dispus să faci sacrificii. Negativă este când nu vrei să renunţi la nimic, când nu accepţi să te schimbi, când pui mai presus de evoluţia ta spirituală, satisfacţia materială şi trupească. Negativă este atunci când eşti convins că ţi se cuvine ceva fără să dai altceva în schimb, când voinţa ta prevalează asupra umilinţei tale.
Pentru ca arcana Spânzuratul să fie pozitivă, într-o etalare, trebuie:
- să reflectezi la ceea ce se întâmplă în viaţa ta
- să te gândeşti la modalităţile prin care poţi face compromisuri pentru a evita o prăbuşire, o cădere
- să faci o schimbare radicală
- să dai dovadă de înţelepciune, de prudenţă
- să stai strâmb dacă e nevoie, dar să judeci drept
- să sacrifici lucruri care te ţin pe loc sau chiar te trag înapoi din punct de vedere spiritual, afectiv şi psihic
Am făcut, acum doi ani, o etalare unei cliente care avusese multe eşecuri sentimentale. În anii anteriori, fusese preocupată de un singur lucru: cum să-şi găsească sufletul-pereche. Nu un iubit, nu un prieten şi nu numai un soţ, ci sufletul-pereche. Cred că dacă Dumnezeu sau vreun alt Spirit cu puteri miraculoase ar fi apărut în faţa ei şi i-ar fi spus că îi poate împlini 3 dorinţe, la toate trei ar fi cerut acelaşi lucru: sufletul ei pereche. Astrograma natală arăta indicii clare ale unei karme de iubire: în alte vieţi dispreţuise sentimentele, întorsese spatele celor care o iubiseră, iar acum întâlnea ca parteneri pe aceia pe care-i rănise prin lipsa de ei de sensibilitate. De fapt, şi acum avea o abordare tributară vieţilor anterioare: voia un partener care să o înţeleagă perfect, să corespundă în totalitatea nevoilor ei afective de siguranţă şi posesiune. Voia să fie în „rând” cu prietenele, să fie invidiată de cât de mult ar fi fost iubită şi adorată.
La etalarea tip piramidă care oferea un sfat şi indicii despre evoluţia ulterioară, apărea şi Spânzuratul. Exista o tentaţie mare să o interpretez ca singurătate şi abandon, sau chiar probleme psihice, căci Spânzuratul se poate asimila cu Peştii şi cu casa a XII-a a horoscopului, fiind asociat astfel cu „o noapte a sufletului”. Era şi aceasta o variantă sau chiar singura pe care ea putea merge. Am insistat însă mult pe descrierea semnificaţiei acestei cărţi şi i-am spus că va trebui să abandoneze ca scop suprem al vieţii găsirea unui partener, căci cu cât îl va căuta şi-l va dori mai mult, cu atât vor creşte şansele să rămână singură pentru tot restul vieţii. Apoi i-am mai spus să nu mai judece pe alţii şi să înţeleagă că nu poate schimba lumea şi nici concepţiile oamenilor, dar şi le poate schimba pe ale sale, astfel încât oamenii să se simtă confortabil în prezenţa ei. I-am spus că va trebui să-i ajute pe cei care îi cer într-un fel sau altul ajutorul.
Sunt sigură că am nemulţumit-o pe moment: în loc să-i ofer speranţe, eu îi ceream să renunţe la idealul ei, la obiceiuri şi moduri de gândire adânc înrădăcinate. Săptămâna trecută am primit un email de la ea: „Doamna Vesta, eu sunt C.., şi am făcut un tarot şi un horoscop la dvs. Trebuie să ştiţi că acum un an m-am căsătorit şi acum sunt însărcinată. Nu am înţeles atunci prea mult din ce mi-aţi spus şi după o perioadă foarte grea în care am fost în depresie, după ce mi-am revenit, am zis că gata, am terminat cu suferinţa inutilă şi încep să trăiesc viaţa aşa cum o fi ea. Tot atunci, am acceptat ca nepoata mea să se mute la mine, căci era studentă, nu a prins cămin şi nu avea bani de gazdă. Prin ea, l-am cunoscut pe soţul meu, de fapt prin colega ei, al cărui frate a venit să o ia odată de la noi. Nepoata mea a reuşit să se mute la cămin, căci a avut medie mare în anul 1, şi noi ne pregătim să ne mărim familia. Aş vrea să mă ajutaţi şi să-mi spuneţi ce ar trebui să fac să am o sarcină fără probleme, ţinând cont că nu mai sunt chiar tinerică. Vă mulţumesc.”
AstroVesta® 5 iunie 2014
|